Istoria Prefecturii și a Prefectului

 

Evoluția cadrului normativ privind instituția prefectului în România

 

Instituția prefectului este veche și tradițională în administrația publică din România, întâlnită în Muntenia și Moldova încă înainte de Unirea Principatelor din 1859. Este adevărat că cei care o reprezentau purtau o altă denumire, așa-zișii „ispravnici de județe” sau „ispravnici administrativi”.

Istoriografia românească a consemnat data de 24 ianuarie 1859 ca un moment remarcabil al înscrierii statului român în modernitatea secolului al XIX-lea.  Intrarea statului român în epoca modernă a presupus cu prioritate  organizarea acestuia pe baze și principii democratice.

Se impunea deci, adoptarea unei Constituții a Principatelor Unite care să înlocuiască Regulamentele Organice și trebuia revizuită legislația anterioară.

Au survenit modificări de esență în administrația țărilor române, impuse de consolidarea unității statale și modernizării structurii administrative.

Prima apariție a instituției prefectului ca atare în administrația societății românești datează din a doua jumătate a secolului XIX, fiind consacrată prin Legea pentru înființarea consiliilor județene, din 2 aprilie 1864 și Legea comunală din 1 aprilie 1864, inspirate după modelul francez al timpului.

Prin Legea nr.2 din 14 aprilie 1864 se reglementează prima împărțire administrativ- teritorială  a statului român în județe și se stabilesc  primele organe administrative  de la acest nivel, organe care ulterior  au avut ca principală menire  asigurarea implementării  noului cadru legislativ și a măsurilor novatoare impuse în cadrul procesului de consolidare și modernizare a statului. În plan local, principalul rol pentru executarea măsurilor amintite mai sus  l-a avut o instituție nouă pentru administrația românească-prefectul.

Prin legea din 1864 se organizează pentru prima dată administrația județelor țării. Județul nu era numai o subdiviziune administrativă a statului, ci și o persoană juridică învestită cu o anumită putere politică și drepturi patrimoniale.

Prin Legea nr. 2 din 14  aprilie 1864  prefectului i se stabilea calitatea  de reprezentant al puterii centrale  în județ și administrator al intereselor locale.

Instituția Prefectului, prin Legea din 1 martie 1883, care modifica prevederile legii din 1864 și a celei din martie 1872, suferă o restrângere a atribuțiilor care-i reveneau prefectului, el nemaifiind decât „agent executor al deciziunilor consiliului și comitetului, pe care le încredințează prezidentului comitetului permanent. Prefectul trebuie să-i dea acestuia concursul necesar”.

 Prin Legea din 1 noiembrie 1892 privind organizarea autorităților administrative exterioare, dependente de Ministerul de Interne și fixarea circumscripțiunilor administrative, instituția prefectului era abilitată cu atribuții care conturau deplin această funcție. Se precizează în lege că „în capul fiecărui județ este câte un prefect”, „numit prin decret regal, la recomandarea Ministrului de Interne” și „reprezintă puterea executivă în toată circumscripțiunea supusă administrațiunii sale”.

 În Legea de unificare administrativă din 1925 instituția prefectului era tratată ca reprezentând autoritatea centrală, având atribuții de control. Prefectul era numit prin decret regal, în urma propunerii Ministrului de Interne. Pentru a putea fi numit prefect, pe lângă condițiile generale cerute funcționarilor publici, candidatul trebuia să aibă 30 de ani împliniți și să posede diploma unei școli superioare recunoscute de stat, în afara celor care au funcționat în această funcție cel puțin un an.

Legea pentru organizarea administrației din 1929 este prima care delimitează autoritățile colectivităților alese de cele numite. Prefectul nu mai este șeful administrației județene, fiind „reprezentant al guvernului”.  El exercită „controlul și supravegherea tuturor administrațiilor locale”. În calitate de delegat al autorității centrale el reprezenta guvernul și puterea executivă. Legea aduce în planul vieții administrative a țării o nouă instituție – comisia administrativă a județului, al cărei președinte era prefectul.

 Legea administrativă din1936 conferă prefectului un rol deosebit de important ca șef al administrației județene, care supraveghea toate așezămintele culturale și serviciile publice. Era, de asemenea, șeful poliției și jandarmeriei.

 Prin Legea administrativă din 1938 se desființează administrația autonomă a județului, înființându-se ținutul, județul rămânând numai o circumscripție în care funcționează serviciile exterioare ale ministerelor. În încercarea de profesionalizare a instituției, Prefectul devine funcționar de carieră, numit prin decret regal și are dreptul de a numi primarii din comunele rurale și urbane nereședință și de a desemna membrii de drept în consiliul comunal.

 În perioada 1940 – 1944, în baza Decretului-Lege din 1940, se revine la prefect ca funcționar public și la comună și județ ca unități administrativ-teritoriale cu personalitate juridică, patrimoniu și buget propriu. Prefectul își menține rolul de reprezentant al guvernului.

Remarcăm și concluzionăm că perioada interbelică găsește prefectul implicat în conducerea unor comisii instituite în urma  terminării Primului Război Mondial (Legea nr. 2.719 /1918 pentru lichidarea  rechizițiunilor și despăgubirilor  de răsboi).

Analiza conținului Legii nr.139/1940 asupra rechizițiilor, a Legii nr. 609/1941 pentru măsurile  excepționale  aplicabile în timpul cât armata se află  în stare de răsboiu, Legea nr. 91/1945 pentru înființarea Casei  de Administrare și supraveghere a Bunurilor Inamice, conduce la concluzia că odată cu declanșarea celui  de al Doilea Război Mondial,  prefectul este în prima linie.

 La încetarea celui de al Doilea Război Mondial, în vederea aplicării măsurilor interne, se apelează  din nou la prefect, și avem în vedere dispozițiile Legii. nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare.

După anul 1944 legiuirile ce au urmat au desființat instituția prefectului, aceasta fiind repusă în locul și rolul ce i se cuvin după decembrie 1989.

 Ultimul act normativ important, înainte de desființarea acestei instituții, care stabilea atribuții în sarcina prefectului și a prefecturilor,   a fost Legea nr. 285/1947 pentru modificarea  și copletarea unor dispoziții din Legea pentru comerțul pentru devize  din 1932 și a altor legi pentru reglementarea schimburilor cu străinătatea.

Legea nr. 5/1990 privind administrarea  județelor, municipiilor, orașelor și comunelor, până la organizarea de alegeri locale, este actul normativ care  a reintrodus în administrația publică românească, prefectura ca organ al administrației publice.  La acel moment nu puteam vorbi  încă, de o instituție a prefectului, ci de prefectură – organ al administrației publice locale de stat,  organ al administrației de stat cu competență generală compusă din: 1 prefect, 2 subprefecți, 1 secretar și 7 membrii.  Legea stabilea atât modul de organizare cât și atribuțiile acestei instituții.

Prin  Legea nr. 10/1991, prefectului i se stabilește calitatea  de ordonator principal de credite al bugetului local la nivel de județ.

Constituția României, adoptată de Parlament și aprobată prin referendum în decembrie 1991, repune instituția prefectului pe noi principii organizatorice și funcționale, pornind de la tradițiile românești în materie.

Legea administrației publice locale nr. 215/2001, delimitează definitiv rolul și locul instituției prefectului, prefigurând astfel adoptarea de către Parlamentul României a Legii organice  nr. 340/2004 privind instituția prefectului.

Prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, se concretizează legal transformarea funcției de prefect în funcție publică, prin introducerea  acestei funcții în categoria Înalților funcționari publici.

Constituția stabilește la alineatul 2 al articolului 123 faptul că “prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi alte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale”.

 Conform Legii nr. 340/2004 “prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local (…) numit de Guvern la propunerea ministrului afacerilor interne (…) garant al respectării legii şi ordinii publice la nivel local…miniştrii pot delega atribuţii prefectului de conducere şi control privind activitatea serviciilor publice deconcentrate din subordine”.

Succinta analiză a actelor normative care au reglementat și reglementează instituția prefectului, evidențiază competența de reprezentare  a Guvernului în teritoriu, competență care îi conferă prefectului  un rol de interfață între  cetățeni și administrația centrală a statului, pe de o parte  și cetățeni și administrația locală, pe de altă parte. Totodată, prefectul apare ca un garant  al desfășurării activității administrației publice locale în conformitate cu legea, administrația putând acționa numai în  baza și în executarea unei legi.

Păstrând  limitele impuse de caracterul concis al acestei prezentări, se poate concluziona că, activitatea prefectului este complexă, reprezentând un rezultat al apropierii, pe calea deconcentrării, a administrației de stat față de cetățean.

Exprimăm convingerea că adâncirea democrației locale poate fi mai eficient realizată în condițiile valorificăriii instituționalizării colaborării dintre autoritățile statale și cele ale autorităților locale, realizând în acest fel un veritabil parteneriat în folosul dezvoltării democrației la nivel local pentru un echilibru al unui model democratic de administrație publică.

 

 

Lista prefecților Bucureștiului:

·         20.02.1992 – 08.02.1993 : Doru Viorel Pană

·         08.02.1993 – 20.08.1996 : Gheorghe Vâlceanu

·         20.08.1996 – 28.12.1996 : Gheorghe Simion

·         28.12.1996 – 26.01.2001 : Ion Iordan

·         26.01.2001 – 17.01.2002 : Mihai Ion Florin Luican

·         17.01.2002 – 20.06.2003 : Gabriel Oprea

·         10.07.2003 – 13.11.2003 : Petre Botezatu Enescu

·         13.11.2003 – 05.08.2004 : Ovidiu Grecea

·         06.08.2004 – 07.01.2005 : Dan Darabont

·         07.01.2005 – 13.01.2005 : Silvian Ionescu

·         23.01.2005 – 03.09.2007 : Mioara Mantale

·         03.09.2007 – 19.06.2008 : Cătălin Deaconescu

·         19.06.2008 – 12.03.2009 : Ion Țincu

·         12.03.2009 – 11.04.2011 : Mihai Cristian Atănăsoaei

·         18.04.2012 – 18.05.2012 : Cristina Coruț

·         18.05.2012 – 02.04.2014 : Georgeta Gavrilă

·         02.04.2014 – 02.04.2017 : Paul Nicolae Petrovan

·         02.04.2017 – 08.05.2017 : Corneliu Cîrstea (Subprefect al Municipiului București – imputernicit  Prefect)

             08.05.2017-  05.07.2018 : Petcu Adrian

·         09.07.2018 – 20.12.2018 : Speranţa Cliseru

·         1o ianuarie 2019 -în prezent –: Sever- Romulus Stana

Cu ocazia Zilei de 2 Aprilie ” Ziua Instituției Prefectului” domnul Prefect Sever-Romulus Stana a organizat cu ajutorul Direcției de sport și tineret a municipiu lui București întreceri sportive  la nivelul municipiului București Sport Arena 

Gallery with ID 27 doesn't exist.

Domnul Prefect Sever-Romulus Stana a organizat  astăzi 02-04-2019, cu ocazia Zilei Porților Deschise și Ziua Instituției Prefectului, în incinta Sălii de Marmură, Piața Presei Libere un program artistic cu ajutorul Inspectoratului Școlar al Municipiului București.

Gallery with ID 28 doesn't exist.